Suportul legal al organizării, în România, a IFR este dat de Legea Învătământului Nr.84/1995, republicată (Art.15, alin.8: „Formele de organizare a învătământului sunt: învătământ de zi, seral, cu frecventă redusă si învătământ la distantă”; Art.60, alin.1, 2: “Formele de învătământ seral, cu frecventă redusă si la distantă pot fi organizate de institutiile de învătământ superior care au cursuri de zi”, „Durata studiilor în învătământul universitar seral si la cel cu frecventă redusă este mai mare cu un an decât cea prevăzută pentru învătământul de zi. Durata studiilor în învătământul la distantă se reglementează prin hotărâre a Guvernului”).
În prezent, organizarea, functionarea si acreditarea programelor IFR în învătământul superior este reglementată prin HG 1011/26.10.2001.
Procesul de acreditare vizează evaluarea academică periodică, respectiv metodologia specifică de pregătire a programelor IFR si baza materială a departamentelor IFR. Conform Legii 88/1993, republicată în 1999, autorizarea provizorie si acreditarea specializărilor se obtin prin hotărâre a Guvernului pe baza raportului CNEAA, avizat de Ministerul Educatiei si Cercetării.